Încă din cele mai vechi timpuri omul s-a ocupat cu lăsarea de însemne pe pereții peșterilor. La început acesta își lăsa urmele propriilor mâini, după care își picta prada.

Mai târziu au urmat, cel mai important, picturile din catacombe, primii dintre pictorii importanți fiind cei care pictau vechile biserici. Dacă la început în pictură nu era prezentă perspectiva, mai târziu avea să fie introdusă, treptat, perspectiva.

Pictura a evoluat, de la una religioasă la una decorativă, sau pur fotografică, care înfățișa familiile celor bogați din vechime.

Mult mai târziu, pictura avea să capete un rol intențional, un rol de manifestare sau manifest, și diverse roluri.

Artistul își manifesta sentimentele prin artă. Formele căpătau semnificații dintre cele mai diverse. Pictura putea fi interpretată.

Pictura mai târziu putea transmite sentimente și idei. Putea înfrumuseța locuri sau putea fi un obiect pe marginea căreia să se discute, la cafea sau la diverse întâlniri sau expoziții.

Pictura nu cu mult timp în urmă putea crea adevărate mișcări.