Nu ştiu de ce oamenii, sau mă rog, o parte din ei, citesc şi cred aşa de mult în cărțile de dezvoltare personală. Este o adevărată afacere această nişă şi o ofertă diversificată cu titluri tot mai atrăgătoare. Toată lumea e binevoitoare şi te învață cum să ai succes şi bani.

Mie personal mi se par neutile şi o şarlatanie. O gloată de şarlatani talentați la scris profită de pe urma naivilor care vor să aibă mulți bani şi succes. Când defapt gândirea umană, mecanismele şi motivațiil interioare ale fiecăruia sunt mult prea complexe.

Multe decizii sunt luate pe baza unor spuse, sau mă rog, scrise de nişte scriitori din alte colțuri ale lumii. În timp ce, familia şi cei de lângă tine sunt dați la o parte.

Pot să o mai spun odată, şi o mai spun. Cărțile de dezvoltare personală nu sunt decât cuvinte aranjate frumos, care să aibă o logică, cu titluri care să atragă. De pe urma lor editurile câştigă miliarde de dolari. E şi aici o pâine albă de mâncat. Şi poate mult mai mult decât atât.

Am citit şi eu astfel de cârți până am realizat că ce citesc e defapt pentru multe,mo despicare în patru a firului sau idei care oricum îți vin în minte şi le ştii şi tu.

Aşa că pentru mine personal astfel de cărți sunt fabule. Prefer să citesc ceva cu adevărat educativ. Cum ar fi un dicționar sau o carte tehnică care chiar te poate învăța ceva.

Mai nou au apărut şi parenting. Când defapt asta se făcea în mod tradițiinal pe cale orală. Între vecini, mătuşi şi rude. Acum ne-am izolat şi citim pe monitor cum să ne creştem copiii.

Zic pas la astfel de cărți. Şi zic Da, cărților utile şi/sau tehnice care chiar te pot învăța ceva. Sau Da chiar beletristicii şi poeziei care îți pot furniza trăiri şi sentimente. Şi asta fără să aibă pretenția de a schimba lumea sau oamenii în ceva mai dezvoltat.