Îmi aduc aminte și acum de perioada în care descopeream opera lui Eminescu. Mi se păreau atât de fascinante acele poezii sau unele proze. Nu am citit-o toată deși cândva îmi trecuse prin minte. Aș descoperii lucruri minunate asupra cărora aș putea reflecta mult timp, doar în solitudine.
Odinioară îmi plăcea solitudinea. Și acum o mai practic ocazional. Mă retrag în cămăruța mea, eu cu cărțile sau cartea și laptopul pregătit pentru scris. Ai atâtea lucruri la care să te gândești uneori și care ți se pot părea minunate încât nu-l înțeleg pe Cioran și de ce a scris Pe culmile disperării.
Ca scriitor poți influența în bine sau în rău lumea. Sau să o lași neutră. Poți încuraja oameni. Poți făuri lumi minunate. Poți creea frumusețe, poți stârni sentimente. Ca scriitor poți face multe. Cuvântul scris are importanța lui de netăgăduit.

Comenteaza