Când ești prost nu e de-ajuns să fii doar atât, trebuie să insiști în prostie. Altfel nu are niciun rost…ești prost degeaba.

Vă căsătoriți repede, vă grăbiți la măritat. Săracul om vă acceptă în viața lui. Apoi îi faceți viața amară. Pentru că vă credeți prințese care nu trebuie să ridice un pai. Poate nici cu mătura nu știți să dați. Nu că ar fi exclusiv neapărat. Dar e o dovadă de bun simț. O dovadă că măta nu e proastă.

Apoi…divorț sublim. Lovitura care voi o credeți de grație. Motivele? Bea, joacă la păcănele, mă bate, …..Îți dai seama în curând că e rău. Cu el. Apoi după ce ți-a turnat un copil sau doi ești mamă. Ai drepturi. Legale.

Ești văzută de societate ca mama singură. Așa că îl ataci prin tot. Apelezi la tot. La justiție. La poliție. La etc. Îi faci omului care te-a luat de femeie deși nimeni nu te lua, mult rău.

El, le rabdă. Le îndură și se luptă cu ele. Are și el familie, mama, tată sau poate ambele.

Hora durează o perioadă. Te simți răzbunătoare o perioadă. Sau poate două.

Trece până la urmă. Pentru că toate trec. Pentru că timpul nu stă pe loc.

Călit de suferințe, omul își vede până la urmă de viața lui.

Tu însă cotcodăcești ca o găină la primul sau al doile ou.

Și îți cauți scuze pentru că l-ai lăsat. Le găsești și le arunci în ochi și prietenelor. Lumii întregi.

Rămân urmări. Adânci.

Copii fără tată.

Copiii cresc fără valori morale, sau cel puțin fără cea principală…familia. Familia care presupune tată și mama. Care presupune iertare dintre soți. Catre presupune să îl/o înduri, așa cum e. Până la cea din ultimă suflare.

Tu ai acceptat să te măriți. Ai spus da. Apoi omului care ți-a acordat credit, deși prea frumoasă nu erai. Deși de mâncare nu prea știai să faci și cozonacii ieșeau arși, te-a luat.

Însă tu, îi simți slăbiciunea pentru copii, și lovești în el. Nu fizic, ci moral sau pe alte căi.

El îndură pentru că e bărbat. Altfel nu i se scula p..a când te f…a.

Iartă-l! Dovedește umanitate! Lasă-l să-și vadă copiii. Nu ai lui. Ai voștri. Da, chiar. Îți vine să crezi? Aveți copii comuni. El e ruda ta de gradul unu.

Iertarea e un lucru caracteristic familiei, în special soțului și soției.

Dacă uiți asta, până la urmă trăiești o viață fără direcție. Sau doar poate una. Acea de a te și îl hărțui câte zile mai aveți.

Viața e scurtă. Cine a spus asta nu a fost prost.

Când te vei uita în tine însăți, nu vrei să vezi întuneric. Vrei să vezi lumină și putere. Puterea de a ierta! Pe deplin! Și fără remușcări.

Toate trec.

Fă bine cât îți stă în putere. Pentru că după s-ar putea să vrei și să nu ai cui sau cum.

Fii o persoană iertătoare și blândă.

Iertarea, sau măcar înțelegerea e unul dintre primele semen ale înțelepciunii.

Dragoste față de seaman, neavând importață cine e acesta, dacă o manifești, o vei primi înapoi însutit. La fel și ura.

Așa că iartă și fă bine câte zile mai trăiști.

Nu din gură. Nu cu vorba. Crede tu asta și comportă-te ca atare.

Altfel suferi.