…merg mână în mână. Indiferent de credință, religie sau necredință. Indiferent de culoare, rasă sau sex. Indiferent de familie sau boală. Toți vorbim aceeași limbă comună: toți simțim setea și foamea. Râdem. Sau lăcrimăm. Ne bucurăm sau ne întristăm. Ne credem cineva sau suntem nimic.

Mai degrabă suntem nimic, nimic altceva decât o mana de pamant, cum spunea Creangă…”un boț cu ochi, un bulgăre de humă”.

Și uneori luptăm in razboiul altora. Eu am ales să-l duc pe al meu.

Și uneori când mai scriu s-ar putea să-ți schimb modul de a gândi. S-ar putea să te pun pe gânduri în legătură cu ce faci, ce ești sau ce vrei sa devii.