Bun venit elevilor în noul an școlar 2022

Începe un nou an școlar, e 2022, multe s-au schimbat. Am dovedit ca națiune și ca umanitate că putem să trecem și prin virusuri și prin războaie că educația oricum merge înainte. Așa, mai cu degetul mic ridicat în sus vorbind.

La drept școala este un mare căcat. Educația ar trebui să fie acordată de profesori cum am avut eu pe profa de română elevilor, o profesoare de treabă, mereu zâmbitoare, care își știe bine materia și care reușește să te facă să înveți de dragul ei și să-ți placă materia.

Sau, mai radical, de fostul meu prof de mate de la școala Nr.1 din Gura Humorului, domnul Hremiuc, odihnească-de în pace, care îți dădea cu palma după cap de nu învățai bine. Așa mi-a intrat în cap matematica, pe cuvântul meu. Am primit o palmă după cap de am reușit să stochez materia până în clasa a șaptea într-un loc sigur din creierul mee.

Serios vorbind, libertatea la învățământ este un drept garantat prin constituție însă lucrurile merg așa cum au mers dintotdeauna, pe nepotisme, fini, pile, relații, etc. Mită de exemplu. Sau atenție, hai, ca să nu vă tremurure ismenele că vine DNA-ul după voi.

Noul an școla începe mai devreme decât pe vremea mea. Multe s-au schimbat de atunci, inclusiv clima. Flori văd că încă se mai duc la învățători și profesori. Era frig când eram școlar și mergeam pe 15 septembrie la școală, tremuram, ploua. Acum e soare.

Adolescența e la fel, răzvrătiri, manifestarea caracterului, care îl are, a personalității, a dorinței de independență, unicității și sexualității. Hormonii joacă în ei și sunt cât pot fi de răi cu adulții. Așa am fost și noi. Noi ne-am calmat cu vârsta, și ei se vor calma. Numa ce vor da de greutăți financiare și să nu le fie nimeni alături, decât prieteni falși, apoi vor ateriza ca un parașutist profesionist înapoi pe planetă.

Cel mai greu e să fi profesor la liceu, că ăștia micii îs răi al dreacu. Te pun la pământ de îți vine ori să plângi ori să fuți. Da’ îs și frumoși fizic și-ți transmit cele mai nobile virtuți, printre care și puritatea gândurilor, curajul și energie debordantă specifică vârstei adolescentine.

Profii au salariile la fel. Tot mici. Tot lipsiți de respect printre mahări, că nu au bani. Au însă puterea de a forma un om, de ai da o traiectorie în viață, nu doar prin știința sa, prin materie cât prin puterea exemplului personal și sfaturi ca de la om la om. Aș că nu vă jigniți profesorii, și voi veți ajunge la vârsta lor, și voi veți fi sau nu înțeleși de generațiile care vor urma.