Bucuria vieții – Irving Stone review

Această carte, Bucuria vieții, scrisă de Irving Stone, este o biografie romanțată a vieții marelui pictor impresionist Vincent van Gogh.

Viața lui la prima vedere pare mai strălucită și plină de bucurii, pentru că astăzi avem opere de valoare în marele muzee ale lumii pe care le-a lăsat posterității.

Însă studiind viața acestui mare pictor vom vedea că a avut parte aproape numai de necazuri și opreliști și una dintre singurele sale bucurii era pictatul, pasiune care l-a cuprins pe la o vârstă relativ înaintată și care s-a transformat într-o carieră, scurtă, însă productivă foarte. Acesta în scurta sa carieră a pictat cam un tablou pe zi.

Bucuria vieții ne arată drumul parcurs de pictor de la nașterea sa până la ultima suflare și intră un pic și în psihologia acestui pictor și psihologia umană. Unii spun că van Gogh era autosufucient. Adică nu aștepta stimă și laudă din partea criticilor ci își cunoștea singur valoarea instinctiv.

Vedem în carte un van Gogh mai mereu trist, căutându-și menirea și scopul în viață. Dacă este să-l denumim astăzi, l-am numi un antreprenor. Însă pe vremea aceea nu era în nomenclatorul de meserii o astfel de profesie. El pur și simplu studia și picta. Și acest lucru fără ca să vândă mai nimic din lucrările sale deoarece acesta avea o abordare diferită față de ce se purta la vremea respectivă. Astfel galeriile și criticii i-au respins lucrările descosinderânu-l atât pe el cât și pe alți impresioniști de la vremea respectivă.

Ce este interesant în această carte este faptul că autorul merge pe firul narativ al poveștii vieți lui și ne dezvăluie atât iubirile sale clandestine și neîmpărtășite cât și ratările în diferite meserii precum învățător, pastor sau vânzător în galerii de artă.

Dacă stai să citești această carte, scrisă aproape de anii la care pictorul a trăit și s-a sfârșit, o să găsești multe lucruri interesante, bune de povestit cât și lucruri educative în meseria de pictor.

Cum ar putea fi însă acesta lucru posibil de vreme ce el nu a vândut decât un tablou în timpul vieții sale de atist? Ei bine pe lucrările sale s-a bazat mai apoi cubismul și alte curente artistice.

Unii nu înțeleg cum de cubismul și alte curente care deformează imaginea și realitatea pot avea atât succes.

Personal am găsit un argument: dacă nu nu înțelegi un lucru aceasta nu înseamnă că el nu există și nu este folositor.

Înțelegi intergralele, derivatele și algoritmii complicați din electronică, înțelegi acele microcipuri care fac un smartphone să meargă? Le vezi dar nu știi ce fac. Asta nu înseamnă că ele nu sunt folositoare și parte integrantă a sistemului, de vreme ce tu te bucuri de acel smartphone și îl folosești.

Așa și cu cubismul sau Mondrian. Nu înseamnă că ele dacă sunt doar niște cuburi și pătrate nu sunt importante.

Vă recomand această carte pe care am devorat-o cu drag, care cuprinde părți triste, emoție, vervă, intensitate și bucurie. O puteți găsi AICI pe Emag.