Azi pur și simplu brădulețul meu m-a enervat. Se stingea lent apoi se aprindea. Rămânea așa aprins o perioadă pentru ca apoi iar să se stingă. La fel de lent.

(Nu asta nu e o postare de tip review la brădulețe de Crăciun. E pur și simplu o poveste.)

Așa că merg să-i schimb viteza luminilor și apăs o dată pe buton. Ce să vezi. Mai enervant ca înainte. Acum pâlpâie la fel ca luminile de discotecă, care apropo nu mi-au plăcu niciodată și nici interesante nu le-am găsit.

Merg mai departe. Mai apăs încă o dată. Brădulețul rămâne aprins. Îmi zic în sfârșit…”gata, asta e”. Dau să plec când brădulețul, sau mă rog, luminile din el, se sting lent. “Futu-i mm!” Brădulețul meu are patru viteze.

Am încercat de atâtea ori. Mai încerc o dată. Mai apăs o dată pe butonul acela de care mi s-e făcuse și silă. Șiii…

Uraaa! Luminițele rămân aprinseee!

Acum brădulețule meu e cu luminițele aprinse, și nu mai e un brăduleț enervant.

La mulți ani!