Dacă ai fost prost când erai tânăr sunt toate șansele să fii prost și la bătrânețe.

Atât timp cât ai un fiu sau doi și nu te străduiești să le predai ce te-a învățat viața, dacă te-a învățat ceva, ești nul. Defapt ești un pidaras.

Cât timp tu concurezi cu coechipierii când defapt tu trebuia să fii idolul…antrenorul, ești același lucru.

“Am văzut copii cu ani mai mulți ca mine.” spune un vers dintr-o melodie ale unor niște clasici în viață.

O altă zicală mai spune că sunt bătrâni ce “dau din cap a înțelepciune și vorbesc prostii”.

Un alt cineva mai spune că “prostia e un păcat”…aceasta dacă vrei să o luăm puțin și pe partea religioasă.

Toate aceste trei zicale conduc spre aceeași idee. Și anume că poți trece prin viață fără să fii deștept sau să devii vreodată.

Și când spun deștept nu mă refer să știi matematică sau fizică sau vreo altă știință la nivel avansat…