Cândva ascultam muzică în căști. Știți…oricărui om i se mai întâmplă să-i răsune în cap vreo melodie căruia îi place. Acest lucru înseamnă că o schizo? Sau poftim…ce înseamnă „răsune”? A răsuna, ce înseamnă de unde este, etimologia…de unde vine?
Atât, mă opresc aici cu dezbaterea pe teme ștințifice. Unii încă mai cred că pământul este plat. Un om a fost ars pe rug pentru că a spus că este rotund, chiar de către urmașii domnului de pe atunci. Un vechi filozof, sau filosof spunea că religia, sau credința există chiar și în ciuda slujitorilor ei.
Se spune că nu există mântuire în afara bisericii. O fi adevărat? Ce este adevărat și ce nu? Există oameni materialiști care pun preț pe bani sau obiecte. Alții pun preț pe suflete, alții pe trupuri. Tu pe ce pui preț?
Nimic nu este greșit în a greși. Toate greșelile își au rostul lor. Este o lume materială, într-adevăr. M-am gândit chiar să apelez la IA, pentru a-mi scrie articolele. Dar parcă prea mult îmi place să le creez eu.
M-aș lega prea tare de doctrine, de religie, de idei.
Cândva o să fie și bine. Ai văzut tu apus fără răsărit coane? Ai văzut tu ploaia după care să nu urmeze cer senin? Dacă ăsta mi-e harul, să încurajeZ lumea, să scriu…?
Ascult Erik Satie în surdină. Mă gândesc că o fi franțuz după numele de familie și neamț după cel mic. Prea am învățat să categorisim. În fond toți suntem oameni.
Spuneam cândva că pământul cere sânge unui coleg. E metaforă aceasta, ce am spus în propoziția anterioară. Unii chiar nu înțeleg literatura precum nu aș înțelege o iotă dintr-o carte de medicină. Deși, dacă m-aș strădui…Unii nu înțeleg matematica pentru că nu li se explică și nu au o utilitate practică, sau mai bine zis nu au pe nimeni să le explice. Poate au avut profesori mai puțiN buni. Nu zic răi. S-a făcut cum s-a putut.
Aștern gânduri. Ce dată e azi. Mai știi? Ce ai mâncat azi dimineață? Cine mai ține minte toate astea când tot ce facem este să ne studiem concurența, să ne dușmănim, să producem durere celui de lângă noi când totul, totul, repet, s-ar putea rezolva cu o singură îmbrățișare.
Poate Ceaușescu avea dreptate când băga în pușcări intelectuali, deși poate și greșesc un pic. Ăștia luptau pentru idei. Filosofi, Marx, Shopenhouer, sau cum s-o fii scriind. Și eu m-am făcut filosof o perioadă pentru a-i înțelege. Nu e nimic rău în a filosofa. Rău e a pune ideea înaintea omului.
Și poate unii chiar o merită. Poate unii chiar…
Acesta nu este un articol scris de IA. Probabil când IA v-a începe mai mult să citească voi comanda un serviciu de IA pentru a-mi scrie articolele. Până atunci îmi văd de treabă. Deși, unii nu-și văd de a lor. O femeie mă iubește. Nu poate fără mine. Nu mai pot scăpa de ea. Și are doi copii.
Oriunde ai merge tot la mine te vei întoarce!
Muzica asta monotonă a lui Satie, deși e monotonă, e plăcutĂ. Poate am nevoie de ceva monoton. Prea multă diversitate. Prea mult kitch, sau hai să folosim un cuvânt neaoș, prea multă spoială. Pentru că cei care numesc ceva cu cuvântul kitch, și sunt români, ei însăși sunt kitch, pentru că nu folosesc cuvântul spoit sau spoială. Hai că v-am mai învățat ceva.
Laudă-te gură, că-ți dau prăjitură. Am visat aseară, deși era noapte și nu era vremea viselor, nu eram în stagiul acela de visare, am visat, că eram scorpion. Și am fost călcat în nenumărate ori pe coadă. Cum aveam venin în mine destul i-am înțepat pe toți. Și au murit toți cei care m-au călcat pe coadă, în afară de unul, care a dus vestea în lume.
Aș mai scrie. Tot învăț și mă învăț să scriu. Totul se învârte în jurul banilor? Ce poți cumpăra cu bani? Vă deschid ochii acum…ce poți cumpăra cu banii tăi dacă i-ai avea? Răspunsul, crede-mă, e total diferit de cel pe care îl vei rosti.
Ai face total opusul. Pentru că așa suntem noi oamenii.
Satie. Știu. Tu taci. Satie. Erik Satie. Nu i-am citit istoria. Îți place Istoria? Foarte bine. Îț place Chimia? foarte bine. Gnossienne No.1
E un gen nou de literatură ce scriu? E pentru a face bani? Am provat un mort, pe Gnosien. E ciudat că deși nu mai e are și acum influență. Acum mi-a intrat în playlist Chopin. E polon. L-ai înțelege vreodată pe Chopen? Puțină lume i-ar înțelege muzica.
Puțin ar știi. Și chiar dacă ar înțelege nu ar face-o pe deplin pentru că e un neînțeles. Unele persoane nu pot fi înțelese. Pur și simplu. Chopin. Ascultă-l pe Chopin la 12 noaptea. La un volum de 30 de decibeli să spunem. Nu l-ai putea asculta. Ai opri imediat muzica. Nici măcar eu nu i-am putu simți durerea. Pentru că aș fi înebunit.
E 2022. E 5 iunie. E aproape vară. Se încălzește afară. Măști nu mai purtăm. Sunt ca într-u acvariu, ca în melodia aia, știți voi care. Chestia e că…știi…?
Să scriu tot articolul oare? Să-l duc până la o mie de cuvinte? Să umplu pagina degeaba? Ar fi degeaba…
Satie parcă, era mai bun acum câteva minute. Chopin era și el bun și este. Încă îmi cântă în playlist. Opera 66 în c# Minor.
„Cu cine ții, cu Polonia sau cu Franța?” a fost întrebat cineva la un meci de fotbal. „Cu tine” i-ar răspuns celălalt. E și acesta un răspuns.
Comenteaza