Am plâns, singur, și nu pentru mine. Am plâns când am văzut că se duce totul de râpă. AM PLÂNS ÎN AMINTIREA CELOR CARE AU VĂRSAT SÂNGE PE PĂMÂNTURILE ASTEA PENTRU A-ȘI APĂRA tatăl și mama. Și noi nu avem respect decât pentru cei cu bani, nu avem respect decât pentru cei prosperi.

Uităm să ducem lumânări la morminte, din ce în ce mai des.

Mi-aș dori să fi fost doar o impresie, din păcate realitatea constă în faptul că noi, ca stat, suntem datori. Dacă statul e dator cu miliarde de lei, noi ce suntem, noi cetățenii ei? Niște datornici.

Am plâns când am văzut lipsa de respect a unora dintre cei care calcă pe aceste pământuri, din alte țări. Da, sunt naționalist, ar fi spus un celebru poet, și chiar a spus-o într-un poem. Din păcate am uitat și de el. Dacă nu am uitat, spune-ți-mi voi cum îl cheamă?

Am plâns pentru lipsa de respect față de cei care și-au făcut datoria față de țară. Și zac în sărăcie uitați.

Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, spune un bătrân, înțelept, un artist. Mai avem artiști?

Deșteaptă-te române! Spune imnul. Apără-mă spun cele trei culori, roșu, galben și albastru!!!