Am admirat natura într-o zi de vară

Într-o zi am aruncat ca din întâmplare ochii spre cer și l-am privit, era spre seară. Era un apus roșu și atât de frumos încât am mai făcut câțiva pași mai într-o parte într-o zonă în care se vedeau mai bine norii roșii. Erau atât de frumoși norii…, era atât de roșu și intens cerul încât cred că o să-mi rămână toată viața întipărit în minte undeva într-un ungher al creierului acel apus.

Nu am postat poze și nici măcar nu am făcut poze pentru că o bună prietenă mi-a spus că imaginile care sunt mai frumoase nu trebuie surprinse cu obiectivul foto deoarece nu le vei memora tu ci aparatul foto. Ele trebuie privite, admirate, memorate și atât.

Când mi-am întors privirea dinspre partea cu roșu a cerului spre polul opus cerul era de nuanțe verzui, cum niciodată nu mai văzusem. Probabil natura este în schimbare, clima se schimbă, temperaturile sunt neobișnuit de mari pentru perioada aceasta. Oricum natura mi-a oferit ceva care m-a oprit în loc pentru câteva momente și m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi fost într-o călătorie, într-o excursie, undeva departe în cine știe ce ținuturi, și nu în satul natal.

Un prover chinezesc spune că cine nu privește măcar o dată în decurs de 7 zile va muri.