Uneori, mă prefac că nu știu anumite lururi, accept tacit minciuna, pentru că sunt persoane mature care ar trebui să nu ascundă adevărul, sau să nu mintă, însă se comportă ca niște copii. Ca niște copii față de părinți, care spune că nu a fumat însă gura îi miroase a tutun.

Viața mi-a demonstrat că adevărul iese întotdeauna, dar întotdeauna, la iveală. Se află până la urmă tot.

Așa că e mai bine să fii corect. Pe acest principiu este bine să funcționezi. Și nu uita că ce oferi, aceea primești. În ascuns dai, în ascuns primești.

Se află întotdeauna câte puli ai supt să fii unde ești, câte pupături în cur ai tras și cui. De-aia e mai bine să ai coloană vertebrală, și să nu-ți vinzi corpul sau personalitatea, pe o bancnotă.

Le vei spune chiar tu, pentru că la un momentdat, nu vei mai putea trăi în minciună, nu vei mai avea pace, până nu recunoști, până nu dezvălui, față de cel de lângă tine, ceea ce este drept, adevărat.