Cunosc cazul unui copil care a fost bătut de către un părinte și este numit frecvent în public cu cuvinte jignitoare, practic umilit. La școală i s-a spus că: așa sunt părinții mai cicălitor. Ulterior colegii râdeau de el că cică ar suferi de mania persecuției pentru că se tot plângea. Tatăl avea grijă să-l bată astfel să nu-i lase urme. Băiatul a chemat și poliția însă tot el a fost luat în ture. Nimeni nu-l crede.

Așa că acum se simte al nimănui și tremură în casă cu părinții lui. De fiecare dată când îi vede, tremură. Pentru că a fost bătut și înjurat. Însă nu prea are prieteni și nu are cui se plânge. Ce va ajunge acest copil? Cel mai probabil cel mai periculos infractor, pentru ca să supraviețuiască. Și atunci unde este dreptatea?

Am fost implicat personal într-un caz când copii erau puși la flotări și genuflexiuni în mod ostentativ de către mamă pentru a vedea publicul cât de dură este ea. Am făcut reclamație la protecția copilului, iar la insistențele mamei mele am retras declarația. Oricum tipa e luată în vizor. Nu poți să-ți bați în halul acest joc de un copil, mai ales tău.

Unii sunt total controlați și nu li se lasă libertate deloc. Unii nu sunt lăsați să iasă din casă iar unii adolescenți sunt atât de controlați încât vorbesc, se îmbracă și acționează doar cum li se spune, neavând individualitate sau personalitate proprie. Mai punem la socoteală și părinții care au control total asupra lor și îi pun să bată oameni?

Abuzurile sunt cel mai negru coșmar al oricărui copil. Unii reușesc să treacă peste traumă. Alții care nu au posibilitatea de a se dezlipi de familiile abuzatoare, în care de cele mai multe ori se consumă alcool sau droguri, fie înebunesc sau comit suicid, fie o iau pe căi prăpăstioase.

Mai există și cazurile când intervine violența între cei doi soți. Copilul vede tot, și e doar un copil, și e singur…