!a

În primul rând nu aș vrea să fiu considerat ca reinventatorul DOOM-ului (aka – dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române) și nu vreau să fiu considerat nici vreun literat deosebit. Îmi fac doar datoria de a învăța ce știu și pe alții, învățând și eu în același timp.

Orgoliul trebuie lăsat deoparte aici. Mă refer la orgoliul literar. Când vine vorba de limba română este mai puțin important cum te exprimi și mai important ceea ce transmiți. Mă refer la limba vorbită.

Dacă e vorba de limba scrisă, atunci uitați-vă atent aici și citiți atent ceea ce scriu, pentru că o să vă prindă bine. Măcar răsfoiți.

Acest demers l-am început mai devreme pe una dintre rețelele de socializare pe care le folosesc însă consider că în scris e mai bine.

Așadar hai să vedem despre ce este vorba în limba română, cum se scrie, cum se citește, cum se vorbește, în mod corect și ce reprezintă fiecare cuvânt din DOOM2.

1. !a¹ (literă) s.m./s.n., pl. a/a-uri – Litera „a”, pur și simplu litera „a” a alfabetului. Poate fi „a” mare, care se scrie „A” în forma tipărită. Poate fi „a” mic care se scrie „a” în forma tipărită.

Formele scrise de mână sunt:

Care este „A” mare de mână, și:

care este „a” mic de mână.

Prima formă din imagine este un „a” complet. A doua formă din imagine este modalitatea de formare a literei „a”.

De menționat faptul că există și un scris tehnic, pe care eu însumi l-am adoptat relativ târziu, cam prin liceu, pentru că eram la profil tehnic și am considerat oportun și adecvat să-mi însușesc felul acesta de a scrie.

Este important să ne cunoaștem limba, limba noastră română pentru a ne păstra identitatea și cultura, valorile pentru care strămoșii noștrii și înaintașii au plătit cu sânge pe pământul acestei țări. Nu mă credeți? Citiți istoria. Dar nu a lui Pablo Escobar ci a neamului din care veniți.