Presa, a patra putere în stat, era folosită până nu demult, de către formatorii de opinie, sau folosea formatori de opinie, pentru a induce celor care credeau în ea, idei.
Existau și există încă campanii de presă comandate de către anumite persoane sau personaje de tot felul ce slujesc interese care pot fi numite obscure.
O parte din populație, partea care este mai mult predispusă manipulării, a căzut și cade victimă acestor campanii.
Unele pot fi campanii de denigrare. Acest lucru se întâmpla mai demult, și se întâmplă la oractuală și în anumite comunități locale sau grupuri sociale, și se numește bârfă, sau denigrare.
Unele campanii de denigrare a unor nume se pot face nu doar de presă ci și de grupuri de oameni invidioși și rău-intenționați unor oameni, prin diferite mijloace. De la cele manipulatorii până a arunca în sânul familiilor vrajba sau în rândul comunităților, totul pentru a distruge imaginea unui grup sau unui individ.
Principalul mijloc este vorba scrisă, radioul (mai puțin) sau TV.
O mare parte a acestor campanii servește unor interese personale.
Există unii oameni cu discernământ, precum subsemnatul, care conștientizează existența lor și le identifică. Însă nu poate lupta cu o armată întreagă de dezinformatori sau de persoane rău voitoare. De aceea este bine să conștientizăm la timp atunci când cineva nu dorește altceva decât să-l vadă răpus pe semen, chiar dacă îi este rudă sau vecin.
Spun asta pentru că unele persoane chiar manifestă sentimente de prietenie și dragoste față de rude sau amici. Dezinformați însă, și aruncânduli-se în ochi fapte regretabile (până la urmă toți au păcatele lor, sau vor avea, nimeni nu e perfect) ajung nu doar să urască ci să și își disprețuiască propriile rude sau semeni. Totul pentru că li s-a spus o faptă urâtă a unei victime ce cade pradă campaniei.
De aceea, repet, nu este bine să sărim ca hienele când vedem un om pus la pământ, pentru că nu se știe…
De-asemenea, unele persoane sunt atât de agresatede semeni, din punctul se vedere al subiectului care face obiectul articolului, încât ajung chiar ei înșiși să se creadă așa cum îi „văruiește” societatea, sau mai bine spus campania de denigrare.
Este una dintre tehnicile de „înnebunire” bolșevice, în care, oameni sănătoși psihic, erau puși la un loc cu oameni care vorbeau cu niște statui din ipsos. Aceste persoane ajung la un momentdat să-și piardă mințile și să vorbească și ei cu acele statui.
Am relatat acest exemplu scris într-o carte mai veche doar pentru a vedea cât de departe se poate ajunge dacă nu luăm atitudine atunci când cineva vorbește de rău altă persoană. Atitudinea trebuie să fie cea de a schimba subiectul sau de a părăsi interlocutorul, fără ca acesta să se simtă ofensat.
Iată că doar un om sau doi poate declanșa o campanie de denigrare.
Dar presa?
Odinioară avea o putere enormă. Dacă erai arătat cu degetul de presă și dat drept exemplu negativ, ăla erai.
Acum că avem acces la informație se poate cerceta, putem răsfoi și alte publicații online sau posturi TV, putem întreba oameni de bună credință, etc, pentru a nu cădea pradă dezinformării.
Mai mult decât atât, persoane influențabile pot fi manipulate în așa fel încât să-și denigreze propriile rude.
Este un rău care se face prin intermediul altora.
Însă, cum scriam la începutul articolului, aceste persoane și masmedia axată pe știri Can-can-iste, răuvoitoare, nu mai este agreată decât de ea însăși.
eh, depinde, marea masa de oameni inca mai crede in presa. Daca are ceva nelamurire/ plangere, tot la presa ajunge. 😉