A pățit-o Eminescu pentru mine

Nu mai pot fi băgat la nebuni pentru scrieri politice. A fost băgat Eminescu și pentru mine. Iertată-mi fie ironia și aroganța pentru că nici prin gând nu mi-a trecut că aș putea fi comparat cu el, titanul veșnic al limbii române.

Chiar cred că el a fost unicul dibaci meseriaș care le știa pe toate într-ale limbii. Până la urmă asta ne unește ca stat, limba. Dacă citim istoria românilor scrisă de Djuvara vom vedea că limba ne-a unit pe acest teritoriu deocamdată întreg căruia îi spunem România.

De ce spun deocamdată? Pentru că sunt regiuni. Chiar dacă proiectul cu regionalizarea nu a fost dus la capăt oamenii s-au regionalizat așa cum au putut, ei înșiși, fără ă fie nevoie de vreo lege. E o atitudine. Și de la aceasta pornește totul. Pentru că până la urmă omul sfințește locul.

Și chiar așa e.

E o atitudine relaxată față de virus. Dar oameni dispar subit prin spitale zâmbind. Ei la noi și  noi la ei. E ca cu efectul de seră. Murim încet dacă nu suntem atenți fierți în propria noastră zeamă. Asta doar dacă suntem fără simț și neatenți.